HotNews Student:

Duminică, 21 decembrie 2008, 0:25 Student | Din studentie

Din dragoste pentru el, din dragoste pentru ea. Doua bloguri gemene. Nascute dintr-o poveste de dragoste la 2.500 Km distanta. Data fiind o bursa Erasmus, doi tineri s-au gandit sa isi duca povestea de dragoste mai departe pe blog, pana cand au reusit sa se reintalneasca.. Nu intorcandu-se el in Romania, ci plecand ea in Danemarca.

Anca, 20 ani
Szabi, 20 ani

Anca, 13 noiembrie 2008 (http://szeretlekss.wordpress.com/)

… stiu ca dai refresh mereu, ca verifici daca ti-am scris sau nu si totusi, nu te superi, cand constati ca nu e niciun post nou…
Am multe de zis, s-au petrecut tare multe de cand am scris ultima oara… unele lucruri sunt bune, altele mai putin bune. Vreau sa rezolv insa ce mai am de rezolvat inainte de a scrie ceva. Iti scriu doar ca sa fie ceva scris si sa iti spun:
Iarta-ma…
Multumesc…
Te iubesc.
Sa ai o zi mumoasa ca tine, fititza mica

Szabo, 6 noiembrie 2008 (http://szeretleksa.wordpress.com/)

Inca o dedicatie pentru Tine, ubitha mea...
Te iubesc mult de tot !!! Zilele astea te apuci sa iti faci bagajele, da?
Pupici, scumpa mea. Abia astept sa te strang la piept…

Anca, 24 noiembrie (http://szeretlekss.wordpress.com/)
O zi care trebuia sa fie foarte frumoasa pentru ca pregatisem totul pas cu pas. Trebuia sa ma duc la curs, sa imi vad colegii de an pentru ultima oara (o zic ca si cum as fi murit, dar ma rog… pentru ultima oara inainte de plecare, intelegeti voi), apoi trebuia sa merg la multimedia, sa imi servesc colegii cu bomboane, asa ca de ziua mea, ca nu mai aveam sa fiu in tara de ziua mea…


Ambii studenti. Ea in Bucuresti, el in Danemarca, plecat cu o bursa Erasmus. Acum ambii in Odense. Doua bloguri in oglinda, doua bloguri “gemene”, cum le numesc ei. HotNews Student i-a intervievat pe fiecare in parte. Interviurile au fost acordate acum doua luni, cand ea era inca in Romania, iar el era in Odense (Danemarca), la 2.500 Km distanta.


"Profitam de tehnologie ca sa ne simtim mai apropiati unul de celalalt" (Szabolcs)

HotNews Student: Va desparte o distanta de 2.500 Km. Nu e blogul un surogat pentru a mima apropierea?
Anca: Ba da. Cu siguranta este... asta a vrut sa fie de la bun inceput.  El a ajuns in Danemarca pe 30 august, blogurile sunt de pe data de 31... si ne-au ajutat foarte mult.
Am apucat sa ii povestesc multe lucruri, sa il tin la curent cu tot ce am facut, cu tot ce mi s-a intamplat,  in asa fel incat, atunci cand ne vom revedea, nu vor exista lacune, nu ma va intreba ce am mai facut, nu il voi intreba ce-a mai facut in tot acest timp. Nu la modul general, pentru ca vom sti cum a decurs aceasta perioada pentru fiecare dintre noi.  Oricum, noi comunicam mult, foarte mult, si in afara blogului.

Szabolcs: Este, fiindca profitam de tehnologie ca sa ne simtim mai apropiati unul de celalalt. Conteaza ca are efect si totusi nu simtim ca e ceva ireal in asta.

HotNews Student: Foarte multi au prejudecata ca adolescentii/tinerii cauta mai degraba site-uri deocheate decat sa isi exprime partea romantica, visatoare. Voi aruncati in blogosfera un fel de chemare catre poezie, romantism, iubire curata, intr-o lume in care informatia utila/inutila, vulgara sau agresiva, mizeria umana castiga. Nu v-ati gandit ca povestea voastra e nepotrivita in peisaj?

Anca (stanga) Foto: blog Anca

Anca: Nu stiu daca e potrivita sau nepotrivita in peisaj, chiar nu m-am gandit la lucrul acesta. Nu imi place sa generalizez. Pana la urma nu toti tinerii sunt la fel si, cu siguranta, nu toti au ca pasiune vizitarea siteurilor deocheate. Mai sunt si tineri care citesc, mai sunt si tineri atrasi de muzica, de poezie etc. Oricum, noi nu scriam pentru cineva anume, nu intentionam sa ne cream un public aparte, asa ca nu ne-am facut niciodata astfel de griji. Povestea noastra nu a vrut sa fie potrivita in vreun peisaj anume, si nici nu am vrut sa facem compromisuri pentru a fi pe placul cititorilor,  am vrut doar sa (ne) spunem ce aveam de spus, atata tot.

Szabolcs: Povestea noastra chiar se potriveste in acest peisaj. Ne inconjoara adevarul, care este privit de fiecare cu alti ochi. Ca si multi altii, noi traim altfel, simtim altfel decat majoritatea persoanelor din jurul nostru, care isi publica gandurile, care-si exprima sentimentele cu prea multa vulgaritate.

Totusi, nu suntem singurii care intarim contrastul dintre vulgaritate si exprimare libera, frumos si urat, bine si rau, optimism si pesimism. Pana cand va exista macar o singura persoana, care ne va citi blogurile si va avea o parere buna despre ele, nu cred ca se poate spune ca povestea noastra nu se potriveste in acest peisaj. Are si povestea noastra locul ei, lumea e indeajuns de mare pentru toti.

"Nu dau search pe google sa gasesc moduri frumoase de a spune te iubesc" (Anca)

HotNews Student: In blogosfera se injura foarte mult, se critica, se arunca mult cu noroi, se scrie porcos, pentru ca e la moda. Din start, voi propuneti unalt tip de discurs, voi propuneti o poveste frumoasa, o declaratie de dragoste pe bloguri gemene, care se scrie sub ochii cititorilor. Cine e contra curentului - voi sau restul blogosferei?

Anca: Nu prea stiu exact cum decurg lucrurile in blogosfera, desi sunt posesoare de blog. Cred totusi ca sunt destule bloguri unde intr-adevar se injura, se vorbeste foarte urat pentru ca lucrul asta are priza la public, dar, ma intreb, cand publicul se satura de asa ceva, ce optiuni are? Optiunile sunt putine.  Mult mai putine. Nu am urmarit sa propunem un alt tip de discurs, nu am urmarit nimic deosebit, dar suntem destul de mandri de impactul pe care l–a avut blogul nostru.

A fi blogger in ziua de azi e ceva prea complex. Ca sa fac o analogie,  mai mult sau mai putin relevanta,  pot spune ca e ca programul Adobe Photoshop: poti crea acelasi efect, dar folosindu-te de ustensile diferite... Asa e si cu blogul: poti avea un blog, cu toate ca il folosesti pentru a publica materiale distincte de alti bloggeri, asta nu te face mai putin bun in domeniu.

Zicea cineva ca un blogger e cel care creeaza, nu copiaza. Cand am inceput blogul nu am avut nicodata tendinta de a copia. Nici ideea in sine de bloguri gemene nu cred ca este copiata, desi, recunosc,  nu am verificat daca mai exista asa ceva in blogosfera. Posturile nu aveau cum sa fie copiate.

Nu dau search pe google sa gasesc moduri frumoase de a spune "te iubesc", vorbe care sa impresioneze cititorii sau sa imi impresioneze iubitul, scriu ce simt pur si simplu, folosind insa cuvinte pe care poate multi le-au folosit in declaratii de dragoste, dar lucrul asta nu le face mai putin frumoase..

Nu cred ca e cineva contra curentului, doar ca fiecare intelege ce vrea dintr-un blog. Noi intelegem ca ne iubim si ca in ciuda distantei, nu e valabila zicala:
“ochii care nu se vad se uita...”

Nu stiu ce parere are "curentul" de treaba asta.

Szabolcs: Scopul era sa pastram legatura, sa nu uitam nici o clipa cat de mult ne iubim. Eu fiind plecat din tara, prietena mea a venit cu ideea de bloguri gemene. Nu stiam exact pana atunci la ce se foloseste concret bogul, dar de data asta am inteles rostul lui.

Pe mine ma motiveaza, ma face sa ma simt mai bine cand stiu ca lumea din jur e constienta cat de mult imi iubesc prietena.

Nu mi-e deloc rusine s-o spun, si lumea cand aude, se comporta altfel, nu mai presupune anumite chestii, de obicei negative. Asta ma motiveaza sa le arat ca se poate sa iubesti cu adevarat si sa nu las nimic sa strice relatia noastra, chiar sa incurajez poate si alte persoane prin ceea ce fac si cum simt.

"Nu am vrut sa folosim mailul, era prea rece, prea lipsit de culoare" (Anca)

HotNews Student : De ce on-line? De ce in vazul tuturor?

Anca: De ce nu? Daca altii nu au niciun stres in a-si expune viata intima in fata tuturor  sau in a folosi un limbaj mai mult sau mai putin obscen, de ce ne-ar fi rusine noua ca ne iubim?

Stiam ca distanta e mare, ca timpul care se va scurge pana ne vom vedea, e iarasi mare… asa ca trebuia gasita o cale sa tinem legatura: el avea de invatat, eu - la fel, am zis ca macar vreo cateva minute am putea “sacrifica” zilnic pentru a ne scrie unul altuia ce am facut in ziua respectiva. Nu am vrut sa folosim mailul, era prea rece, prea lipit de culoare, asa ca am decis sa ne facem blog. Eu am ales designul, am pus titlul blogului si el a facut ca si mine, modificand mici detalii: el are adresa http://szeretleksa.wordpress.com/ (szeretlek = “te iubesc” in limba maghiara; sa = Szakacs Anca), titlul blogului sau este “Din dragoste pentru Ea…”, iar eu, binenteles, am adresa http://szeretlekss.wordpress.com/  (ss = Szakacs Szabolcs) si titlul blogului: “Din dragoste pentru El…”.

Nu ne-am gandit neaparat ca va fi la mare cautare blogul, chiar eram curiosi, eu eram cel putin, daca va interesa pe cineva povestea noastra.

Si nu ma deranjeaza ca e in vazul tuturor, pot citi toti oamenii care au acces la internet, toti care doresc, dar eu stiu ca este scris pentru mine... desi, am momente cand citesc  din perspectiva unei alte persoane si sunt impresionata de cuvintele lui. Imi ia cateva clipe sa imi revin,  sa imi dau seama ca de fapt,  chiar mie imi este adresat blogul... eu sunt cea pe care o iubeste atat de mult.

Szabolcs: Daca cineva trebuie sa fie totusi contra curentului, cred ca noi suntem aceia. Asta nu inseamna ca acest curent duce la ceva mai bun. Sunt convins ca noi ne indreptam in directia buna si ca exprimarea libera nu inseamna neaparat vulgaritate. Ce facem noi poate nu e chiar la moda, dar nu asta era scopul nostru.

HotNews Student: Nu simtiti ca unii intra cu picioarele in viata voastra privata, citind?
Anca: Nu, nu intra, pentru ca au un acces mult mai limitat decat considera ei. Doar stiu detalii despre noi, dar asta nu le da dreptul sa ia decizii in locul nostru si nici nu inseamna ca parerea lor ne poate influenta, oricum, in niciun caz nu in rau.

Nu tinem cont de comentarii rautacioase si am decis sa nu existe niciodata intre noi o a treia persoana, deci, oricat de multe ar putea sti depre noi cineva, daca incearca sa ne faca rau, folosindu-se de aceste detalii, nu va reusi..  Nu are cum. Daca am fi simtit ca intra cineva cu picioarele in viata noastra, probabil renuntam imediat dupa primul post.

Szabolcs: Noi le permitem acest lucru vizitatorilor, dar trebuie totusi sa avem si o viata mai privata. Prietena mea foloseste cate o data posturi protejate cu parola daca vrea sa imi spuna ceva doar mie. Eu inca nu am simtit nevoia sa folosesc metoda asta, mai ales ca mai exista si messengerul, pe care-l folosim mai mult seara ca sa vorbim, sa ne vedem.

"Cand am aflat ca si parintii lui ne-au gasit blogurile, a fost asa un moment in care m-am gandit: oare am scris ceva ce nu trebuia?" (Anca)

HotNews Student: Pe vremuri, parintii nostri asteptau postasul. Acum totul se publica instant. Chiar totul? Cat cenzurati?

Anca: Nu stiu cat cenzuram. Initial, ma simteam putin ciudat sa il alint in posturi, foarte ciudat. Cand am aflat ca si parintii lui ne-au gasit blogurile, a fost asa un moment in care m-am gandit: oare am scris ceva ce nu trebuia? Dar apoi m-am relaxat si acum chiar ma bucur ca se amuza si ne citesc blogurile cu drag.

Nu am avea de ce sa cenzuram, e drept ca nu dam chiar tot in casa, nu simtim nevoia; daca am da, cred ca am strica tot ce am creat frumos pana acum... Oricum, cine ne citeste constant blogurile stie cam ce lucruri gaseste pe paginile noastre si ce lucruri nu, daca revine cineva, nu cred ca o face in speranta ca odata si-odata vom avea posturi scrise intr-un alt stil si vom vorbi despre lucruri ce ar putea atrage si cititorii din tabara adversa, cei cu siteurile deocheate.

Nu asta ne caracterizeaza si cu siguranta nu ne schimbam stilul de a scrie doar pentru trafic... oricum nu avem de castigat nimic de pe urma vizitelor.

Szabolcs: Publicam aproape totul, chiar daca uneori doar asa in gluma, nestiind la ce sa ne asteptam pe urma (gen: "PS: Paranteza pentru tata Socru" sau faptul ca am stabilit deja numele copiilor nostri, sau unele propozitii in spatele carora doar noi stim ce se ascunde).

Szakacs Anca si Szakacs Szabolcs

HotNews Student: Cine a inceput [povestea blogurilor gemene] si cum? si de ce? [aici s-ar putea sa fi raspuns deja, sorry daca pare ca se repeta intrebarea]

Anca: Eu am fost cu ideea blogurilor, pentru ca mai aveam un blog si stiam ca e cea mai rapida si comoda modalitate sa ne tinem la curent unul pe celalalt. El nu a avut nicodata blog, nu l-a atras neaparat ideea, dar a inceput sa ii placa si a devenit entuziasmat cand a vazut ca oamenii chiar ne viziteaza... Cum? Simplu, am mai zis, am ales designul, numele, adresa si... am inceput sa postam.

Odense Foto: blog Anca

Szabolcs: Ideea a fost prietenei mele. Nu mai tin minte de la ce a pornit totul, dar scopul ramane, evident, pastrarea legaturii. Am vrut sa simtim ca suntem aproape, chiar daca ne desparte o distanta destul de mare, sa simtim ca ne iubim. Am reusit. Si faptul ca facem publice aceste afirmatii, le da o putere si mai mare.

Dupa ce am stabilit ca o sa ne facem bloguri, ca o sa fie bloguri gemene, am ales si numele domeniilor si titlurile lor. Difera o singura litera in ambele cazuri.
Multi poate inca nu stiu de unde vin numele domeniilor:  szeretleksa si szeretlekss.
"Szeretlek" in maghiara inseamna "te iubesc", iar  "sa" si "ss" sunt (viitorale noastre) nume, Szakacs Anca si Szakacs Szabolcs.

"Nu citesc alte bloguri decat extrem de rar" (Szabolcs)

HotNews Student: Sunteti blog addicted? Adica cititi cu regularitate alte bloguri si nu puteti trai fara sa le cititi?

Anca: Nu sunt “addicted” de absolut nimic. Ma plictisesc foarte repede si nu pot deveni dependenta de ceva. Imi plac cateva bloguri, dar nu citesc cu regularitate niciunul,  http://www.cyberculture.ro/blog/ citesc cel mai des.

Nu imi leg existenta de un blog, un site, desi intr-o perioada imi facusem un fel de “tabieturi”, porneam calculatorul, verificam mailurile, intram pe anumite siteuri, in principiu ale facultatii, ziare online etc., dar nu s-ar intampla nimic grav daca nu as mai intra.

Ma mira faptul ca sunt citite blogurile noastre, fiindca ceva foarte atragator (pentru cei care nu ne cunosc) nu cred ca postam… el mai are articole foarte bune pe diverse teme, in principal comparatii Romania - Danemarca, informatii utile despre cursuri online sau lectii de viata ce implica mai multa sau mai putina pihologie...
Eu am mai mult maruntisuri cu care imi ocup existenta pana voi ajunge la el....

Szabolcs: Spre dezamagirea multora, chiar nu citesc alte bloguri decat extrem de rar. Poate citesc anumite posturi, dar de obicei din "top", si las si un comentariu. Adevarul e ca uneori fac asta doar ca sa vad efectul, cat de multi vizitatori imi/ne aduce acel comentariu.

Daca distanta dintre voi [cea masurabila in km] va tinde spre zero, pentru a folosi o expresie din matematica, veti mai tine blogul?

"Ne-am facut multi prieteni" (Anca)

HotNews Student: Daca distanta dintre voi [cea masurabila in km] va tinde spre zero, pentru a folosi o expresie din matematica, veti mai tine blogul?

Anca: Da, chiar ma gandeam zilele astea, ce haios ar fi sa ajung la el si sa il dau la o parte din fata laptopului sa ii pot scrie pe blog. Cred ca ar fi frumos sa il pastram, doar ca atunci vom povesti despre aceleasi lucruri, doar perspectiva va fi diferita. Cred ca ar fi interesant si asa..

Nu ma gandesc sa renunt la blog, e scris pentru el, indiferent care este sau va fi distanta dintre noi, intotdeauna voi avea ceva sa ii scriu...

Plus ca ne-am facut multi prieteni si cred ca ar fi curiosi sa mai stie din cand in cand cate ceva despre noi. Asa ca vom posta cu siguranta, desi, nu cred ca atat de des sau.. nu se stie, poate chiar mai des decat acum.

Szabolcs: Cred ca da, dar se va schimba radical scopul blogurilor, cititorii vor simti ca nu e ca la inceput, ca nu mai scriem pentru noi, ci mai mult pentru ei. Cred ca asta o sa fie efectul, dar e mult mai bine sa te bucuri de persoana iubita cand e aproape, decat sa-ti "pierzi" timpul facand ceva care poate nu e atat de important. Trebuie sa profiti de clipele frumoase, sa stii sa apreciezi ce ai. 

HotNews Student: Am observat ca va bucurati ca numarul cititorilor creste [la 4.000, cred]. Cat de mult conteaza pentru voi ca blogurile voastre sa fie accesate?

Anca: Initial nu conta deloc numarul vizitelor, ne-a amuzat totusi: nu stiam de ce vin oamenii, ne-am gandit ca tagurile, ca anumite cuvinte cheie ii aduc pe blogurile noastre, totusi, s-a intamplat de foarte multe ori ca cei care, prin cine stie ce mijloace au ajuns la noi, sa revina, majoritatea cu mare drag...

Uneori e asa o chestie de mandrie personala, ne intrebam seara cati vizitatori am avut fiecare dintre noi, ce cautari ciudate au facut oamenii pentru a ajunge pe blogurile noastre, cine a mai pus link catre noi, e asa interesant… Mai mult decat atat, avem satisfactia ca oamenii ne incurajeaza prin comentarii si ne cred, nu se indoieste nimeni de faptul ca noi ne iubim si nu ne acuza nimeni ca tratam blogul si povestea in sine, cu superficialitate. 

"Eram la un pas de a-mi gasi un job, de acasa, ca SEO Admin" (Szabolcs)

Szabolcs: Initial nu prea a contat, dar cu timpul ma motiva, eram bucuros ca acel "te iubesc" are efect din ce in ce mai mare, fiind citit de cat mai multi oameni. Totodata a devenit important cand eram la un pas de a-mi gasi un job, de acasa, ca SEO Admin.

Atunci am inceput sa testez diferite metode de a aduce vizitatori pe blog, dar niciodata nu am uitat pentru cine am facut blogul DIN DRAGOSTE.

HotNews Student: Ce le-ati spune scepticilor, celor care nu cred in iubirea de la 20 de ani?
Anca: Le-as spune ca nimic nu este mai frumos decat o iubire la 20 de ani, indiferent cati cred cu adevarat in ea. Atata timp cat tu crezi si jumatatea ta crede, e suficient. Nu le-as spune nimic altceva... nu poti convinge un om sa creada in ceva ce nu a simtit pe pielea lui, sau cum zicea Eminescu: “Degeaba ii vorbesti celui ce nu vrea sa te asculte” (intotdeauna mi-a placut citatul asta).
Nu ar avea rost sa ma chinui sa ii conving ca eu am dreptate, vor simti pe pielea lor ce simt eu, fie ca o vor face mai devreme sau mai tarziu...
Szabolcs: Daca nu cred in iubirea de la 20 ani si ar vrea sa creada, sa ne citeasca blogurile, daca nu vor sa creada, sa se bucure de timpul lor si sa faca ceea ce isi doresc ei. Pentru mine a iubi este cel mai placut lucru pe care pot sa-l fac, si il fac pe tot parcursul zilei. O sa vina si acel moment in care o sa stie si ei ca si-au gasit jumatatea.

"Ne vom iubi la fel de mult, indiferent daca numarul cititorilor va creste sau va scadea..." (Anca)

HotNews Student: Ce le-ati spune celor care nu citesc bloguri?
Anca: Celor care nu citesc bloguri la modul general le-as spune ca pierd lucruri cu adevarat deosebite. Sunt multi oameni care gandesc si scriu frumos si ar fi pacat sa nu ii “auda” nimeni...

Celor care nu citesc blogurile noastre nu am ce sa le spun… oricum, noi vom scrie in acelasi mod si ne vom iubi la fel de mult, indiferent daca numarul cititorilor va creste sau va scadea...

Szabolcs: Stati linistiti, mie nu mi-a placut niciodata sa citesc bloguri (site-uri unde lumea isi publica gandurile, pasurile, realizarile, etc.), dar daca vine un moment in care realizati ca blogul are un folos, atunci apucati-va de treaba.

HotNews Student: Orice vi se pare necesar sa adaugati, simtiti-va liberi sa adaugati...
Szabolcs: In mai putin de 2 luni o sa ne strangem iar in brate si cel mai probabil distanta nu va mai fi un obstacol multa vreme. O sa se schimbe modul in care o sa scriem pe bloguri, dar la mine cel putin gasiti deja unele posturi (foarte putine) care nu sunt neaparat adresate prietenei mele, ci lumii intregi, posturi care sunt importante pentru mine si am vrut sa impart asta cu toata lumea.

[N.r.: Acele doua luni la care se referea Szabolcs au trecut. Acum s-au strans in brate, iar posturile lui pe blog au stagnat. Va urmarim :)]